Cipurile de memorie sunt formatate în cea mai mare parte cu sistemele Windows. Funcționează lent în mod inutil pe Linux.
Linux / German / Open Source. Recent am cumpărat un nou stick USB pe care am vrut să îl folosesc ca unitate de rezervă în cadrul OpenSuse Linux. Dar primul fișier nu a putut fi salvat. Era un fișier imagine DVD de 4,3 gigaocteți. Am verificat stick-ul și am constatat că acesta a fost formatat cu sistemul de fișiere FAT32, care permite doar fișiere de până la 4 gigaocteți. Am conectat stick-ul la un PC Windows și l-am formatat cu NTFS, formatul Windows modern. Acum magazinul a acceptat și fișiere mai mari.
Dar din nou, sub Linux, a trebuit să aștept ore în șir până când copiile de rezervă au fost gata. Asta mi s-a părut ciudat. Am pornit monitorul sistemului și am creat un senzor pentru accesul la scriere la acest stick, acesta a fost înregistrat ca sdc1. Am observat o viteză de scriere de numai 8-12 kilobyte pe secundă. Cu siguranță este prea lent.
În tabelul de procese, am observat un proces care aparent avea legătură cu NTFS. A fost responsabil pentru o treime bună din încărcarea sistemului. Așa că am decis să formatez stick-ul USB cu un sistem de fișiere Linux. În Yast, acest lucru funcționează cu „Partitioner”, pe care îl puteți găsi în „System”. Am ales ext4 ca sistem de fișiere și cu ocazia am creat partiția în formă criptată. Acest lucru este foarte ușor în Linux: bifați că criptarea ar trebui să aibă loc și introduceți o parolă de două ori - gata.
În cele din urmă, a trebuit să stabilesc drepturile de acces, astfel încât să pot accesa stick-ul ca utilizator normal. Acțiunea a meritat: viteza de scriere pe stick-ul USB este acum de 5 până la 6 megaocteți pe secundă.
Mai multe despre subiectul „sistemelor de fișiere”
